Despre dragostea postmoderna – bumerangul lui Cupidon


Context

Interactiunea sociala s-a schimbat profund pe parcursul ultimului secol. Pe rand, eliminarea barierelor de clasa, de rasa, de statut social, de sex, de varsta – pe scurt,
democratizarea vietii sociale – au contribuit la aparitia si inradacinarea postmodernismului. Eliberarea de sub tutela si autoritate, evadarea dintr-o schema a realitatii “asa cum ar trebui sa fie”, renuntarea la falsele si ternele masti ale moralitatii, redescoperirea geniului creator in sfarsit descatusat, dezinhibat, poate chiar desfranat, reprezinta acum cheia de bolta a manifestarii creativitatii si existentei umane.

Modernismul, cu pretentiile sale de ierarhizare, cu tenditele searbede spre valorizare, cu discursul desuet al unei noi Renasteri, a fost sortat, circumscris, delimitat si arhivat.

Oarecum paradoxal, abia acum, odata cu era digitala, iluminismul, avatarul recurent al modernismului, este instituit in cel mai apropiat sens de cel initial. Omul este imputernicit ca niciodata inainte. Informatia, interactiunea, miscarea, schimbarea, gandirea, exprimarea, impartasirea – totul e aproape, totul e la indemana. Acolo devine aici, atunci devine acum. Individul devine Zeu: omnipotent, omniprezent, atoatestiutor. Particularul a invins generalul. Nu traim intr-un univers rece, impersonal, ci suntem parte a unui multivers inter-personal.

Asadar, moralitatea nu mai e ce-a fost. Ce truism perfect, ce loc comun al locurilor comune! Afirmatia e valabila de 100 de ani. In sens strict, moralitatea a urmat niste transformari uriase de-a lungul timpului, incepand de la Sodoma si Gomora, continuand cu Babilonul si Roma, sfarsind la Constantinopol si Londra. Si asta doar in cultura occidentala. De dragul elocintei si al pastrarii unor dimensiuni mai restranse, voi ajunge cat mai repede la situatia de fata.

Pe rand, generatiile jazz, rock’n’roll, hippie, punk, reggae, pop, dance, house au fost condamnate. Pe rand, curentele culturale consacrate, dominante au profetit cu sfasietor patos deschiderea cutiei Pandorei, au hulit cu neostenita ura noile directii, atitudini si manifestari, au proferat cu infinit dispret ca “niciodata nu a fost atat de rau”. Pe rand, toate s-au inselat. Complexul clasic al generatiei pe cale de a fi inlocuita, al parintelui nedorit de adolescentul rebel. Asa a fost pana acum, pentru ca fiecare noua miscare, orice noua atitudine avea un fundament, sustinea o directie, actiona pentru un scop. Si fiecare avea o emblema.

Subtext

Acum, descentralizarea, deconstructia, fragmentarea au creat un vid axiologic, au asediat fara speranta bastionul valorii. Traim in epoca, fara precedent, a moralitatii crestine relaxate, a dragostei indiferente fata de aproape, “yeah, whatever”. Traim in vremea in care “anything goes”. Singurul reper valoric este “new is always better”. Dar noul nu trebuie sa insemne original. Postmodernismul este o iedera a culturii, niveleaza si uniformizeaza in aparenta, insa pastreaza urmele edificiilor pe care le acapareaza. El reprezinta o noua forma a civilizatiei: cucereste fara sa distruga, asigurandu-si victoria prin conservarea si cumintirea tuturor adversarilor. Prin postmodernism nu a invins nihilismul, ci relativismul.

Metatext

In ceea ce priveste viata sociala, standardele au fost omogenizate si diversificate. Pentru protocol, eticheta si codul de conduita in public, declinul nu le-a adus extinctia, ci a determinat transformarea lor in exponate de muzeu, metamorfozarea in animale mitologice al caror loc e la gradina zoologica. Excentricitatea a devenit regula zilei intr-o masura atat de profunda incat nici nu mai e perceputa ca atare. Conectivitatea substantiala si viteza de transmitere a informatiei, tot mai mari odata cu instaurarea erei digitale, au erodat exponential perceptia clasica asupra interactiunii umane. Este esential sa fii rapid, prompt, expeditiv. Nu reflecta “la nemurirea sufletului”, actioneaza!

Evident, curtarea e depasita. Petitul se rezuma la replica tipica din How I met your mother, “Haaave you met Ted?” Emanciparea femeilor, accesul lor la educatie, importanta tot mai mare pe care o au in societate, directii relativ noi ale evolutiei sociale (dreptul de vot al femeilor a fost instituit in Romania in 1938 (sic!), au condus la o crestere a independetei lor, a suveranitatii lor, a arogantei in final.  Modelul demn de urmat e “femeia care reuseste singura”, astfel ca a curta o femeie a devenit aproape o insulta.

Jocul dragostei e o lupta, dar nu un asediu ca inainte, ci s-a transformat intr-o batalie care-pe-care in camp deschis, in mlastina obscura a cluburilor. Femeia a incetat sa fie o reduta care trebuie cucerita, acum este un imperiu in expansiune. In consecinta, barbatul s-a adaptat, si-a pus zalele, la gat si pe piept, pornind in misiunea de ocupare, de supunere a inamicului.

Sagetile romantice ale lui Cupidon au fost inlocuite de bumerang. Durata calatoriei sale este tranzitia second base – home run.

Totul se desfasoara foarte repede. Lucrurile sunt analizate la face value. N-ai timp de pierdut, stii in primele 5 minute daca iese sau nu. Ice breaker-ul e cel mai important. Pe urma putina tiki-taka.
Remember, anything goes.
Daca merge, Bingo!, am bifat-o.
Daca nu, nu.
Next.
Sunt prea multe oportunitati.
Poti pierde acum, dar nu poti pierde timpul.
Analiza cost-beneficiu.
Sansele raman aceleasi.
Treci mai departe.
Lupta urmatoare.

“Treci mai departe” e deviza, fie vreme buna, fie vreme rea. O viata avem.

Inca un paradox, spiritual de data asta. Oamenii inteleg din crestinism ca avem o singura viata pe Pamant. Insa ea e trecatoare. Trebuie sa ne comportam bine, trebuie sa ne asiguram ca faptele noastre ne garanteaza o viata viitoare, vesnica, de liniste si pace in Rai. Fata de credintele in reincarnare, aceasta responsabilizeaza si standardizeaza. Am zbanghit viata asta, nu-i nimic, recuperez in cealalta, ar spune un buddhist. Crestinul nu-si permite sa gandeasca asa. Insa postmodernul vede mai aproape de-atat. Am o viata. Sunt sigur de asta. Ce urmeaza dupa, nimeni nu stie. Sa ma bucur deci, cat mai pot.

Ceea ce va dorim si dumneavoastra.

P.s.

Blues – desfiintarea barierelor rasiale

Rock’n’roll – emanciparea emotiilor hormonale

Hippie – oprirea conflictelor armate, „flowers in your hair”

Punk – rebeliunea fata de autoritate

Reggae – condamnarea nedreptatilor sociale, civism chill-uit

Pop –  reafirmarea responsabilitatii individuale a tinerilor

Electronic– muzica de stare, de reverie

Dance – What is love?

Anunțuri

Despre Tudor

the sWordsman
Acest articol a fost publicat în Polis și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s