Intrebare pentru dl. Vladimir Tismaneanu – Discursul public la romani

Articolul original al dl. Vladimir Tismaneanu este aici.

Citeam deunazi despre degradarea discursului public in Romania, tema recurenta si ascendenta ca amploare, mentionata intotdeauna alaturi de sintagma “niciodata nu a fost asa rau”. Citindu-va acest post, trag concluzia ca e generalizata, cu precadere in cercurile inalte, olimpice, ale excelentei profesionale.

Nu stiu unde s-a pierdut justa masura a satirei, a ridiculizarii caragialesti. Luptele si confruntarile publice, fie ele politice, sociale ori profesionale, se poarta pe terenul mlastinos al atacului la baioneta, prin exprimari demne de transeele imunde ale mahalelor. Nu mai e suficient sa expui pretinsa suficienta a adversarului, e nevoie sa-l distrugi complet, sa-l desfiintezi. Fireste, asta nu se intampla aproape niciodata. E o lupta marsava fara invingatori, nu inteleg cine ar avea un interes in a o purta. Cu atat mai putin dvs., nefiind in Romania, nefiind membru activ al spatiului public romanesc (fireste, nu ma refer la cel online), spatiu caracterizat in buna masura de circ si scandal. Daca ati fi fost un om politic sau o figura publica marcanta, care nu ar fi dorit totusi titulatura de intelectual, as fi inteles: trebuia sa pastrati vie atentia electoratului, cetatenii trebuiau sa priceapa cat de tare luptati pentru ei.

Ma asteptam sa gasesc exprimari de tipul “uslasi” la postaci si portavoci. Am fost neplacut surprins. Batalia ideilor este batalie la persoana. Ati fost chiar dvs. victima acestui discurs, probabil de aceea ati simtit nevoia sa nu ramaneti dator. Cu toate astea, tonul mesajului dvs. nu e detasat, relaxat, in buna traditie a lui “haz de necaz”. Nu e tonul cuiva care vrea sa vada “the big picture”, ci strigatul de lupta corp la corp.

Temele de care amintiti sunt apuse, din punctul meu de vedere. Asta nu le face neimportante, nu deocamdata. E bine, cred eu, ca regimul totalitar a fost condamnat. E bine ca, macar formal si public, reprezentantii sai de seama au fost trecuti pe linie moarta. Da, ne vom putea uita in urma, undeva in 2030, spunand ca raul a fost indreptat. Dar toata povestea va figura in cartile de istorie. “comunist” va suna in 2030 la fel cum suna “fascist” acum: “stiu, stiu, oameni rai, lasa-ma cu astia”.

Concret, regimul a plecat, dar spiritul a ramas. Nu stiu de cate rapoarte e nevoie pentru ca mentalitatea sa se schimbe. E clar ca toate cele de pana acum nu au fost suficiente. Pentru generatia dvs., condamnarea oficiala poate fi o realizare, permiteti-mi sa nu fiu atat de placut impresionat in ceea ce priveste generatia celor care n-au purtat niciodata cravata de pioner.

Sunt dezamagit de permanenta contemplarilor trecutului, de privirile mereu aruncate peste umar, de mitul eternei reintoarceri. Si nu sunt singurul. Pot sa inteleg prezumtiva lor codificare culturala in spatiul romanesc, generata de teama Big Brother sau a Securitatii. Sunt constient ca o tara fara trecut nu are un viitor, ca toti cei care nu cunosc istoria sunt condamnati sa o repete. Dar deja mi se pare ca traiesc intr-o bucla temporala. De cand am facut ochi politici, discutia se poate rezuma foarte simplu si simplist la o lupta intre comunisti si democrati, asezonata, dupa gust, cu picanterii despre agenturisti, capitalisti, oligarhi, moguli.

Polarizarea, sociala sau politica, e arareori favorabila democratiei. Data fiind adolescenta societatii democratice romanesti, putin anacronica si inca intr-o stare febrila, hormonala, n-ar trebui sa fie neasteptata.

Problema fundamentala este (re)constructia Romaniei prin spiritele neintinate. Stiu ca suna cumva demagogic, dar nu va fi problema dvs. N-am ales intamplator anul 2030. El va reprezenta maturizarea post-revolutionarilor, punctul lor de inflexiune in exercitarea puterii politice, sociale si economice. Atunci decomunizarea va fi completa. Si va fi naturala, biologica, deci reala.

Pana atunci e util doar sa avem rapoarte sau mai avem nevoie si de altceva? Cine sa dea tonul unor noi maniere de dezbatere, cine sa realizeze un cod (cat se poate de) etic al luptei politice? Reprezentantii generatiei Ponta sunt prea ocupati sa polemizeze in aceeasi termeni, in acelasi cadru. Nu-i condamn, ii compatimesc – e mostenirea lor.

Dar nu cumva istoria se va repeta si in cazul generatiei mele? Am observat ca exprimarile dvs. variaza, in functie de tema. Cata vreme politica e in discutie, ele sunt predominant acide, dure, aspre, ascutite. Altfel, sunt calde, apropiate, umane. Nu as vrea ca non-pionierii sa sufere de aceeasi schizofrenie verbala.

Deci va intreb: cum se vede din SUA evolutia discursului public in politica romaneasca?

Raspunsul d-lui Tismaneanu:

„Fiecare cu slabiciunile sale. Nobody is perfect, ca sa reiau finalul unui film faimos. Cand am lansat formula USLasi, in clipa marii logodne contra naturii dintre PSD-PNL, nu credeam ca va avea parte de o asemenea cariera. Acum propun, intr-o nota mai accentuat conceptuala, o fenomenologie a pontocratiei :)

Degradarea discursului public, mai ales in anii electorali, nu este o surpriza. Eu nu am dorit sa ofer un diagnostic acid, ci doar unul corect. Daca suna acid, sarcastic, usturator, poate ca realitatea este responsabila, nu analistul ei :)

„Asa e ca pana acum nu stam nici bine, nici rau, adica nici asa, nici altminteri?”
dl. I. L. Caragiale

Anunțuri

Despre Tudor

the sWordsman
Acest articol a fost publicat în Politeia și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s