Despre votul obligatoriu (II)

1. Votul Obligatoriu – Cadru Teoretic

Adepţii votului obligatoriu sunt prizonierii unei confuzii logice. Ea priveşte susţinerea unui mecanism analizat părtinitor, doar sub aura pretinselor beneficii practice, nu şi a problemelor sale intrinseci, care sunt situate în cadru teoretic. Fără o perspectivă şi o analiză temeinice, bine acum poate însemna prost mâine, dar în cazul votului obligatoriu nici măcar nu e clar dacă respectivul bine există. Sunt sceptic faţă de soluţiile promovate în necunoştiinţă de cauză de oameni respectabili, cum ar fi Andrei Pleşu, şi el susţinător al obligativităţii votului, soluţii care ar trebui să asigure rezolvarea eficientă şi completă a unei probleme prea complicate şi complexe pentru a fi tratată reducţionist.

În chestiunile sociale şi politice lucrurile nu stau ca în matematică sau în fizică, briciul lui Ockham (cea mai simplă formulă este optimă) nu reprezintă o condiţie productivă. Uneori însă este singura condiţie de care se ţine cont, ca în cazul de faţă.

Exaltarea faţă de efectele votului obligatoriu determină o prezentare deformată a sa, el fiind perceput drept darul divin capabil de a responsabiliza cetăţenii şi politicienii deopotrivă, veritabilul panaceu al tuturor problemelor sociale şi politice, meşterul Manole al zidirii societăţii de mâine. Studiul realizat de Asociatia Pro Democraţia asupra acestui subiect ilustrează perfect această bucurie: multe probleme rezolvate pe hârtie, date puţine şi irelevante. Însă utilitatea efectelor nu spune nimic despre utilitatea metodei.

Într-un cadru democratic, votul este în primul rând un drept, iar drepturile nu sunt toate la fel. Pornind de la diferenta între libertatea negativă (freedom from) şi cea pozitivă (freedom to), folosită de Isaiah Berlin, dreptul la vot reprezintă o formă de libertate negativă, libertatea de a alege reprezentanţii, freedom from tyranny.

Poti alege uneori să nu-ţi exerciţi anumite drepturi. De exemplu, este interzis prin lege să renunţi benevol la dreptul la libertate – nu e posibil să devii sclavul cuiva, chiar dacă îţi doreşti asta. Motivul este că nu poţi să foloseşti un drept pentru a genera consecinţe care să ducă la suspendarea dreptului respectiv: alegi într-un moment să nu mai alegi niciodată.

Dreptul de a vota este facultativ: nu trebuie să alegi, poţi alege să nu alegi. Dar ai posibilitatea de a-ţi reconsidera poziţia şi de alege cu prilejul urmatorului scrutin.

Anunțuri

Despre Tudor

the sWordsman
Acest articol a fost publicat în Politeia și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s