Despre maturitate si votul de la 16 ani

Maturitate biologica si psihologica

Studiile medicale de profil demonstreaza ca pubertatea se termina, din punct de vedere biologic, in jurul varstei de 15 ani. Majoritatea hormonilor de crestere isi inceteaza atunci actiunea. Din punct de vedere psihologic insa, dezvoltarea continua pana la 18 ani. Hormonii care dau seama de impulsurile sexuale, precum si cei care au de-a face cu starile psihice (neurohormonii), pot determina in continuare tulburari psihosomatice.

Pubertatea reprezinta maturizarea corpului, adolescenta inseamna maturizarea mintii. Daca luam in calcul termenul „teenager”, traducerea in engleza a cuvantului „adolescent”, maturizarea psihologica incepe la 13 ani si este completa la 19 ani (thirteen – nineteen). Majoritatea cercetarilor medicale sustin aceasta concluzie. Pastrand cheia psihologica de interpretare, Jean Rousselet vorbeste de o „criza morala a adolescentei”, o criza care da seama de trei etape succesive, foarte diferite intre ele: perioada revoltei, perioada inchiderii in sine si perioada exaltarii. Fiecare dintre ele corespunde evolutiei pe care o manifesta constiinta de sine individuala, in momentele in care adolescentul se confrunta cu lumea regasirii si afirmarii de sine. Daca ne uitam la numele acestor etape ale crizei, maturitate nu e primul cuvant care ne vine in minte. 🙂 De asemenea, Rousselet sustine ca „adolescenta constituie una dintre perioadele de rezistenta redusa a individului”.

Atat lumea vietii sexuale, cat si cea a muncii, sunt domenii in care putem vorbi de o a doua nastere a unui tanar, cata vreme el va fi integrat in medii complet diferite de cel familial sau cel scolar. Independenta pe care atat de multi adolescenti, daca nu toti, si-o doresc va fi obtinuta, insa felul in care fiecare va actiona si va re-actiona fiecare ramane un mister.

Maturitate politica si electorala

Trasatura principala a maturitatii in genere o reprezinta responsabilitatea. Conform codului civil si al celui penal, tinerii de 16 si 17 ani sunt protejati, fiind considerati minori. In cazul unei crime, de exemplu, desi sunt judecati pentru fapta comisa ca adultii, ei nu vor efectua decat jumatate din pedeapsa cuvenita unui adult. Asadar, responsabilitatea lor este in aparenta egala, insa in fapt limitata.

Trecand la lucruri mai vesele (desi uneori la fel de tragice), in spatiul politic responsabilitatea se manifesta prin gandirea critica. Aceasta este apanajul ratiunii, al rationalitatii, insa inseamna mai mult decat simpla constientizare a faptului ca 1+1=2. Gandirea critica ii permite individului sa deosebeasca adevarul de minciuna, posibilul de imposibil, faptul de promisiune.

Gandirea critica se axeaza pe reflectie, dovezi si rationamente. Circumscrisa astfel, gandirea critica pare ca nu se regaseste printre caracteristicile multor adulti, astfel ca a avea pretentia ca ea sa fie prezenta in perceptiile si ideile nu arareori confuze ale adolescentilor pare nerealist. De fapt, gandirea critica nu are legatura cu varsta, cu hormonii sau cu matematica. Ea pastreaza ceva din spiritul cinicului, care nu crede pana nu vede. Gandirea critica se manifesta printr-un zambet condescendent in coltul buzelor, zambet foarte usor de zarit pe fetele adolescentilor cand vine vorba de note bune, de succes in viata, de realizare a potentialului, bla bla bla. 🙂

Cu toate acestea, maturitatea electorala nu e obtinuta doar prin gandire critica, ci mai ales prin informatie. Trebuie sa ai o cultura politica pentru a vedea care dintre doua solutii propuse pentru aceeasi problema este cea corecta, daca e vreuna. Trebuie sa cunosti ideologiile, ideile care le fundamenteaza, istoria lor, felul in care au fost aplicate si rezultatele generate de aplicarea lor. Trebuie sa stii foarte multe lucruri, de fapt. Si pentru a le afla, trebuie sa fii interesat de asta.

Eu nu stiu (si de fapt nimeni nu stie) cat de interesati sunt tinerii de 16-17 ani de politica. Alegatorii intre 18 si 25 de ani s-au prezentat la urne in proportie de ~50% la alegerile prezidentiale din 2009. Acest lucru s-a intampla in conditiile in care in scoli si licee nu exista niciun program de educatie politica si nicio materie care sa permita macar o prezentare succinta a principalelor doctrine si ideologii. Poate mai scapa niste informatii la istorie sau filosofie, dar ele nu sunt la fel de relevante ca datele bataliilor si numele conducatorilor de osti care le-au purtat, sau ca ideile si conceptele care-i indeamna pe elevi sa iubeasca intelepciunea.

Asadar, educatia politica lipseste cu desavarsire. Tinerii voteaza ca parintii lor sau ca prietenii lor, sub influenta anturajului. Voteaza cu pseudo-politicieni ca Vadim Tudor sau Becali, sub influenta discursului despre mafIE si despre „jdămii dă ieuro”. Voteaza cu personajele sarmante ale scenei politice, sub influenta nurilor lor. E important totusi ca voteaza. E cel mai important daca vor sa voteze, un studiu sociologic care sa evidentieze asta ar reprezenta un pas important in evolutia societatii romanesti si un model de urmat de catre adulti.

Recoolul acestei masuri

Daca tinerii vor avea drept de vot de la 16 ani, politizarea sistemului educational este extrem de probabila. Tinerii au o atentie usor de captat, raspund foarte usor manipularii prin maleabilitatea inerenta varstei si sunt caracterizati in general de un interval foarte mic intre idee si actiune. Cu toate beneficiile pe care aceste trasaturi le pot avea pentru educatie, ele ii pot transforma in mine de aur pentru politicienii aflati intr-o lupta electorala.

Mai mult, influenta cadrelor didactice din scoli in formarea opiniilor, fundamentata pe dorinta tinerilor de a fi acceptati si placuti, precum si situatiile extreme (un tanar corijent la o materie poate fi constrans de profesor sa voteze cu un anumit candidat), vor pune presiune pe profesori si pe etica lor profesionala. Masura va afecta astfel intregul sistem de invatamant.

Concluzie

Accesul la informatie, invocat de sustinatorii introducerii votului de la 16 ani, nu inseamna doar accesul la informatiile relevante pentru politica, la analize politice pertinente ori la radiografii sociale realizate de profesionisti. Mai degraba, inseamna accesul la orice fel de informatii, in special la cele furnizate de propaganda politica, mai prezenta acum in mass-media romaneasca decat oricand in istorie si oriunde in lume. Aici intervine gandirea critica, ultimul element al tridentului informarii corecte (interes, informatie, gandire).

Cei care au initiat aceasta masura se gandesc probabil ca propaganda lor va functiona mai bine, mai eficient decat a adversarilor. Ei nu au niciun interes sa ajute la dezvoltarea politica a tinerilor prin educatie, fapt dovedit de simpla lor propunere, neinsotita de mijloace de aplicare sau de o analiza a consecintelor introducerii dreptului de vot pentru tineri de la 16 ani. E nevoie de o pavaza impotriva imposturii, a demagogiei, a ipocriziei si a lipsei de etica. Autorul acestei initiative a aratat ca nici macar nu se gandeste la asa ceva.

Anunțuri

Despre Tudor

the sWordsman
Acest articol a fost publicat în Politeia și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s