Un liberal despre România Liberală

Galceava democratica

„România Liberală” este un proclamaţie online apărută în urmă cu o lună. Principalul său fundament este dihotomia „noi” (autointitulaţii români liberali) şi „voi” (clasa politică în genere). Direcţiile de discuţie vizează relaţia statului cu cetăţenii şi cea a partidelor cu societatea.
Temele cele mai importante sunt: statul ca duşman al cetăţenilor, el fiind unicul responsabil pentru situaţia actuală a României, reforma politică şi guvernamentală, limitarea acţiunilor statului pe piaţa economică, crearea unui nou contract social între stat şi cetăţeni, votul obligatoriu, precum şi transformarea României în monarhie constituţională.

Grupul contribuitorilor îşi asuma apartenenţa liberală, dar şi dizidenţa, dorind ca revendicările lor să fie adoptate şi susţinute de către Partidul Naţional Liberal. Voi sublinia încă de la început faptul că multe dintre aceste doleanţe reprezintă principii liberale, enunţate deja în documentul „Statul Liberal. A doua modernizare a României”, document ce a fost ratificat de către conducerea PNL în 2010.
Să ne aplecăm asupra premisei implicite în argumentaţia contribuitorilor.
„Clasa politică” reprezintă încă o sechelă comunistă a exprimării curente, care desemnează o delimitare socială clară între politic şi restul societăţii, o distincţie partizană edificată prin sintagma „Ei şi Noi”. Ea serveşte generalizărilor necrtitice de tipul „toţi sunt la fel”, generalizări manifeste în cadrul Manifestului României Liberale. Ca orice afirmaţie cu parfum de credibilitate, şi sintagma „clasa politică” are un sâmbure de adevăr. Înainte de ’89, exista o asemenea clasă în cel mai puternic înţeles al cuvântului, nomenclatura comunistă reprezentând o componentă separată, privilegiată a societăţii. După Revoluţie, a avut loc o schimbare de linii, asemănătoare celor de la hochei. Membrii deja angrenaţi în sistem au beneficiat de un acces mai bun la nivelul cel mai înalt de luare a deciziilor, pentru că puterea trece, dar birocraţia rămâne, aşa cum a subliniat Max Weber.
Prezenţa unor personalităţi ca Ion Raţiu, Radu Câmpeanu, Corneliu Coposu, Mircea Ionescu-Quintus, precum şi a altor oameni de certa valoare (Andrei Pleşu a fost Ministru al Culturii, 1989 – 1991) a demonstrat fără tăgadă că nu toţi politicienii erau la fel. Deschiderea politicii faţă de cetăţeni şi permeabilitatea accesului la putere au continuat, în stransă legătura cu evoluţia societăţii. Iar societatea românească îmi pare a fi principala preocupare a contribuitorilor.

Voi discuta în continuare principiile enunţate mai sus, subliniind că principiile singure nu pot afecta guvernarea, ele trebuie să fie însoţite de acţiuni şi de persoane care să le realizeze.

Contribuitorii au în vedere măsuri ce trebuie luate, însă acţiunile concrete lipsesc, analiza propunerilor reliefând o proclamaţie, nu un proiect sau un program. Voi cataloga demersul drept o viziune personală, o iniţiativă civică ce îşi propune „în-dreptarea” societăţii, o declaraţie de intenţie a unui think-tank social. Pentru a deveni un program politic este nevoie de mult mai mult: o analiză temeinică, date clare, coerenţă, fortă.

Aşa cum somnul raţiunii naşte monştrii, somnul conştiinţei civice naşte Leviathanul, statul invaziv, asupritor, clientelar, dezinteresat. Cu asta sunt de acord. Intenţiile platformei sunt deci laudabile, într-o anumită măsură (susţinerea votului obligatoriu e demagogie curată), însă doar dintr-o perspectivă civică. Ele necesită dezbatere, nu implementare. Sunt propuneri disipate, recomandări candide, opinii „la prima mână”, revendicări pline de patos.

Leviathanul nu poate fi înlăturat prin metoda nodului gordian. Democraţia reprezintă un cadru legal, bazat pe drepturi individuale, care le permite cetăţenilor să ia parte la conducerea cetăţii. Actiunea lor poate fi imediată, prin vot, sau mediată, prin influenţarea politicienilor aleşi. Votul este întruchiparea dreptului fiecărui individ de a-şi alege viitorul, nu este şi nu are de ce să fie o obligaţie, mai ales într-o abordare liberală. De altfel, acţiunea mediată, prin intermediul politicienilor aleşi, este o măsură mult mai benefică pentru cetăţeni.
Aparent, democraţia recompenseaza numărul, cantitatea – cine are mai multe voturi câştigă. La o privire mai atentă, deci mai informată, votul este doar o metoda intermitentă de verificare a alegerii, prezentă o dată la 4 sau 5 ani. Aşa cum au arătat-o protestele din Piaţa Universităţii, guvernarea, precum şi politicienii răspund şi altor factori de influenţă. Numărul protestatarilor nu a contat, intensitatea şi perseverenta lor au determinat schimbarea.
În plus, de foarte multe ori politica nu este un joc de sumă zero, în care anumiţi indivizi trebuie să piarda pentru ca alţii să câştige. Voinţa politică este cea care pune lucrurile în mişcare, iar ea poate fi afectată. Nimeni nu ar trebui să uite pe cine a ales şi de ce. Şi, dacă lucrurile nu sunt în regulă, să-l abordeze pe reprezentantul ales. Dacă toţi cetăţenii descoperă datoria civică numai în preajma alegerilor, stimulaţi de găleţi sau sacoşe, nu ar trebui să fie o surpriză faptul că aleşii se pun pe treabă doar în anul pre-electoral sau că statul ajunge să devină duşmanul cetăţenilor.

Orice program de reformă presupune alternative realiste. Câta vreme discursul contribuitorilor se axează pe „nu vă mai vrem pentru că toţi sunteţi la fel”, iar alternativele oferite sunt crearea unui nou contract social între stat şi cetăţeni sau transformarea României în monarhie constituţională, discuţia pare superfluă. Contractul social este un instrument filosofic, folosit de gânditori ca John Locke, Thomas Hobbes sau Jean-Jacques Rousseau pentru a explica apariţia statului, principalele sale atribuţii, precum şi drepturile omului, înţelese ca drepturi naturale. Nimeni nu a semnat vreodată un contract social, deci această propunere o voi interpreta ca pe o invitaţie la dialog. Schimbarea Constituţiei şi trecerea la monarhie constituţională reprezintă opţiuni personale, idealiste în cel mai bun caz dacă le aruncam în „meandrele concretului”: Cine va conduce România? Cum va fi reinstaurata o formă de guvernământ retezată de la rădăcina acum peste 60 de ani?

Până acum am discutat în cadru societal, voi trece problema în cadru organizaţional. Dacă într-adevăr contribuitorii sunt membrii PNL, existau mijloace adecvate prin care să semnaleze existenţa unor incongruenţe, prin memorii, înştiinţări, luari de cuvânt etc. Suntem cu toţii liberali şi dialogul este mijlocul cel mai prezent de soluţionare a diferendelor. De altfel, acest lucru a determinat mai multe aprecieri negative ale detractorilor de profesie, cum că PNL nu este un partid disciplinat, că membrii săi se află angrenaţi într-o dispută perpetuă etc. Democraţia pe care liberalii o doresc tot mai prezentă în societatea românească este de asemenea prezentă în cadrul organizaţiei. Cele mai elocvente exemple sunt declaraţiile deputaţilor PNL Ludovic Orban şi Adriana Săftoiu, care şi-au expus liber punctele de vedere, chiar dacă ele nu reprezentau opţiunile celorlalţi membri. Este însă cel putin nerealist să crezi că oamenii pe care îi renegi, acuzându-i că sunt „toţi la fel”, să-ţi accepte apoi propunerile, eventual uşor stânjeniţi.

Aşadar, nimic nou pe frontul de est, al dreptei. Problemele prezente în proclamaţie sunt de un real interes, dar sunt consacrate de multă vreme, iar abordarea inovativă lipseşte. În ceea ce priveşte temele politice, Partidul Naţional Liberal s-a pronunţat deja în mod oficial asupra lor.

La fel ca opiniile contribuitorilor, cele prezentate aici nu reprezintă poziţia oficială a PNL şi trebuie tratate ca atare.

Anunțuri

Despre Tudor

the sWordsman
Acest articol a fost publicat în Politeia și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s