Civism si neosecurism – partea a II-a

Cine sare vrea schimbare!

Asadar, dupa ce a fost ignorat aproape doua saptamani de institutiile statului si de cei mai importanti sustinatori ai drepturilor omului din societatea civila, protestul a fost recunoscut oficial, deci abia acum demn de a fi analizat. Dupa reteta clasica a showbiz-ului romanesc, la televizor au aparut specialistii: reprezentanti ai societatii civile (in studio e cald), artisti, analisti politici, sociologi, psihologi, meteorologi. Toti suferind de scenarita. Toti reclamandand cate ceva. Toti vocali si exaltati.

Tema a devenit „confiscarea protestului”. Cine beneficiaza de pe urma lui?

Opozitia a fost prima optiune, teorie impartasita si distribuita cu larghete de toate vocile cu laringe oranj. Dar faptul ca participantii la mitingul de la Arcul de Triumf au fost intampinati cu bucurie in Piata Universitatii a deteriorat premisele argumentarii.

Consensul s-a regrupat apoi in jurul suporterilor din galeriile echipelor de fotbal din Bucuresti. Insa ultrasii au fost civilizati: au venit, au strigat, au aplaudat si au plecat.

Urmatorii pe lista, studentii – ei sunt manevrati, manipulati, platiti. : anarhistii, stangistii utopici, hippiotii. Stupoare – majoritatea covarsitoare ce scanda langa Fantana de la Arhitectura era formata din tineri. Tineri dezamagiti, nemultumiti, furiosi. Vehementa contestatarilor din studiouri s-a lovit de evidenta strazii, scenaritele au fost tratate cu doze mari de imagini in direct. Cu toate acestea, foarte putini „analisti” au reusit sa dea dovada de luciditate, foarte putin au putut sa recunoasca (re)nasterea culturii democratice in societatea romaneasca.

Nu am nicio indoiala ca in Piata au fost prezenti la datorie agenti deghizati, geimsbonzi de duzina, securisti in haine noi, incitatori fara constiinta care au incercat din rasputeri sa disipeze forta si energia protestului. De altfel, erau foarte usor de recunoscut, intr-o multime in care fularul nu mai era tras pe fata. Demersurile lor au fost futile, chiar daca strategia era temeinica. Infiltrati in mai multe locuri din Piata, cu totii incepeau sa cante acelasi lucru in acelasi timp. Apoi veneau langa prima portavoce, Claudiu Craciun, si incercau sa acapareze scandarile. Erau bine echipati, steaguri, bannere si lozinci. Dar n-a fost sa fie.

Protestul a intrat in hibernare, odata cu ninsoarea, insa efectele sale se fac simtite in continuare:

Raed Arafat – inapoi in Ministerul Sanatatii

Legea Sanatatii – retrasa

Baconschi – demis

Iulian Urban – a demisionat

Taxa Auto – amanata

Alegerile comasate – neconstitutionale

Emil Boc – a demisionat

Poporul Roman – Reabilitat.

Anunțuri

Despre Tudor

the sWordsman
Acest articol a fost publicat în Polis și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s