Bacalaureat – a crede vs. a sti

Editorialul lui Cristian Tudor Popescu (http://www.gandul.info/puterea-gandului/cunoasterea-gratuita-si-ignoranta-pe-bani-8437636) mi-a reamintit o problema foarte dezbatuta in filosofie, anume organizarea societatii. Platon, in dialogul Teaitetos, a fost primul filosof care a distins intre cunoastere (episteme), care da nastere societatii lui „a sti”, si  parere (doxa), fundamentala pentru societatea lui „a crede”.

Cunoasterea reprezinta o opinie adevarata si intemeiata, cata vreme parerea e mai degraba o simpla credinta, un punct de vedere. Intemeierea este esentiala, deoarece ea justifica opinia, ii confera un sens si un scop.  Surprinzator, nu adevarul este valoarea suprema, ci capacitatea de a-l explica, de a-l demonstra. Nu e suficient sa ai dreptate, trebuie sa-ti motivezi spusele.

E adevarat ca in Romania nu regasim societatea lui „a sti”, in care parerile sunt coerent justificate, in care discutiile se poarta prin argumente, in care informatiile sunt corect si complet impartasite. Suntem membri ai unei societati credule, care pretuieste exprimarile candide, in care se comunica prin „pastile”, „vorbe de duh” ori cuvinte cu multe (si deseori) fara intelesuri. Aceasta observatie nu este socanta, deci nu ar trebui sa ne surprinda cauzele ei.

Oamenii lui a sti, cei care apreciaza cunoasterea, sunt legati de scris si de raspandirea cunoasterii prin intermediul scrisului. Cultura pop si mijloacele ei preferate de diseminare a informatiilor se impotrivesc cu strasnicie scrisului. Media (cuvant care inseamna „mijloc”) este definita substantial prin audio-vizual. Televiziunea, radioul, internetul reprezinta cele mai rapide cai de transmitere a informatiilor, insa toate pastreaza doar ca nota de subsol scrisul.

Deci, in prima instanta, „vina” e a tehnologiei. Tiparul, principalul bastion al culturii scrise, e pe cale de disparitie. Ziarele se muta pe internet, cartile asemenea, nici macar radioul nu e cotat cu sanse mari de supravietuire. Cititul cartilor este privit ca un reziduu al unor vremuri de mult apuse, daca vrei sa citesti acum o faci de pe un gadget sau printr-o interfata care-ti grupeaza toate titlurile de care crezi (sau stii?) ca ai nevoie. Cartile sunt lungi, plicticoase, nimeni nu mai are chef de citit – o concluzie care face acest demers relativ inutil :).

Accelerarea ritmului vietii in societatile occidentale (unde o incadrez si pe cea romaneasca, in ciuda intarzierii sale) ar putea fi al doilea factor pentru mentinerea societatii lui „a crede” – nimeni nu mai are vreme sa verifice informatii si argumente.

De ce ne suprind rezultatele de la Bacalaureatul din acest an?

Oare elevii sunt de doua ori mai slab pregatiti decat acum un an? Oare profesorii au uitat cum sa predea materiile in decursul a 12 luni? Oare a avut loc vreo reforma care sa dea sistemul peste cap?

Nu, doar au fost instalate niste camere de supraveghere (nici macar in toata tara) si au fost inasprite masurile de „securitate” a examenului. Pe scurt, s-a actionat politieneste, ministerul a intrat cu bocancii in educatie. In sine, masura nu poate fi gresita, cata vreme ea exprima corectitudine si aplica legea. Dar in context lucrurile nu stau asa voios.

Aceasta abordare imi evoca situatia in care s-ar gasi un geambas care a cumparat o martoaga si o snopeste in bataie, crezand ca se asa va trage caruta ca un armasar. Rezultatul previzibil e ca martoaga moare si geambasul ramane cu caruta-n drum.

In cazul sistemului de invatamant romanesc, faptul ca 110.000 de tineri vor da Bac-ul in sesiunea de toamna inseamna cheltuieli de doua ori mai mari pentru minister (deci pentru noi toti), care va organiza inca o data examenul, distribuind alte materiale si platind alte instalari de camere, alti supraveghetori etc. si cheltuieli suplimentare pentru facultati (deci si pentru minister, in parte), care vor organiza din nou concursuri de admitere in toamna.

Ministrul Funeriu si-a facut de lucru, le-a dat elevilor de invatat, pe ceilalti cetateni ai Romaniei i-a luat aliati in cruciada impotriva fraudei si impotriva propriului lor buzunar, sistemul de invatamant a ramas de caruta.

Poate ca toate aceste costuri sunt justificate daca 110.000 de tineri vor invata pe branci toata vara si vor lua examenul in sesiunea urmatoare. Dar acest lucru nu e probabil. „Generatia google” este caracterizata de cultura audio-vizuala in care s-a nascut si a trait pana acum. E greu de crezut ca aceasta „educatie” informala, personala poate fi inlocuita, marginalizata in doua luni prin studii si lecturi aprofundate. Tanarul „audio-vizual” e caracterizat de pasivitate, el priveste ecranul, fie el al tv-ului sau al pc-ului. Nu poate lucra cu concepte, nu poate abstractiza, pentru ca fenomenul video inlocuieste cuvantul cu imaginea. Astfel, „generatia google” nu este capabila sa inteleaga notiuni abstracte si sa posede un limbaj conceptual. Iar limbajul nu este doar instrumentul comunicarii, ci si al gandirii. Dupa cum spunea Sartori in cartea (sic!) sa, Homo videns,

cuvantul este un “simbol” dizolvat in intregime in ceea ce semnifica, in ceea ce ne face sa intelegem, in masura in care putem intelege semnificatia sa. Imaginea, pe de alta parte, e simpla reprezentare vizuala.

Mai mult, informatiile aflate pe google, sintetizate mecanic, scoase din context si neinsotite de o gandire critica, nu fac decat sa accelereze atrofierea capacitatii cognitive. Aceste consideratii reprezinta inca un motiv pentru care in Romania societatea lui „a crede” este aproape indestructibila, ea beneficiind chiar de toate premisele pentru a se perpetua.

Parerea 🙂 mea e ca exista doua posibile cai de actiune. Prima este lupta personala, efortul fiecaruia de a nu deveni o simpla pereche de ochi, care priveste fara sa vada si vede fara sa inteleaga. A doua este o reforma a sistemului de invatamant, o reforma generata de o viziune de ansamblu care sa ia in calcul interesele societatii, nu o interventie in forta condusa cu o ignoranta mana de fier. E greu de spus care dintre solutii e mai usor de aplicat.

Anunțuri

Despre Tudor

the sWordsman
Acest articol a fost publicat în Polis și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s