Inapoi in viitor

Motto: O natiune care nu-si accepta trecutul nu poate avea un viitor.

Am intalnit trei atitudini fata de trecut si fiecare corespunde (cu exceptiile de rigoare) celor trei varste ale unei persoane.

In primul rand, varstnicii. Ei sunt impacati cu trecutul, insa acceptarea lor vizeaza doar perioada anterioara Revolutiei. Abia iesitul din adolescenta capitalism romanesc este un esec, un foc de paie. Unii nici macar nu-si amintesc motivele pentru care e mai bine sa traiesti in democratie: „ehee, pe vremea aia se facea treaba, toata lumea avea un loc de munca, nu vedeai vagabonzi dand in cap oamenilor pe strada pentru 10 lei”. Aceasta concluzie este usor de inteles, pentru ca asteptarile erau mari si nu au fost confirmate de realitate. Cat despre comunism, el a fost si atat, reprezinta o stare de fapt careia nu i se aplica binomii bine/rau, corect/gresit, coerent/incoerent. Poate ca unii dintre seniori ar fi riscat acum 10 ani sa foloseasca si calificative la adresa perioadei respective, acum insa se multumesc sa critice (pe buna dreptate, de vreun an incoace) prezentul, indeletnicire care le ocupa tot timpul. Acceptarea lor este pasiva – sunt resemnati. Nu sunt preocupati de a-i ajuta pe cei mai tineri sa construiasca pornind de la acele vremuri. Nu vor nici macar sa le explice diferentele dintre „atunci” si „acum”, care sunt totusi numeroase si esentiale. Pentru viitor au doar o curiozitate de parior: Oare o sa bata Basescu? Oare o sa treaca motiunea? Pun pariu ca ajunge Udrea presedinte!

In al doilea rand, varsta a doua, fireste. Reprezentantii sai nu accepta nici o parte a trecutului. Ei cred ca „imbogatitii” (termen generic nedefinit) ultimilor 20 de ani sunt fosti securisti sau activisti, care au stiut pe langa cine sa se „bage” si cum/de unde sa fure. Considera comunismul drept cauza tuturor relelor actuale, pentru ca a produs oameni inapoiati, institutii anacronice si mentalitati retrograde. Nu pot sa gasesc prea multe argumente contra acestor opinii.
Problema e ca sunt inchistati in distinctia comunisti vs. oameni de treaba, cand e macar posibil ca aceste doua categorii sa se intrepatrunda. Mai mult, dupa doua decenii cred (desi mai mult sper) ca nu mai conteaza pentru societatea romaneasca luata ca intreg cine a fost comunist si cine nu. Lustratia ar fi fost eficienta in ’90 sau ’92, acum e doar un mecanism de marketing – de pilda, nu s-a mai auzit nimic de CNSAS in ultimul timp, dar condamnarea comunismului, formala cum a fost, i-a adus unei anumite persoane doua mandate de presedinte.
Cu toate acestea, nu sustin ca nu ma intereseaza cine erau tortionarii din inchisori sau informatorii Securitatii. Dar asta e o preocupare a mea, strict personala. Sunt bucuros cand o regasesc la altii, insa nu ma astept sa vad schimbari sociale fundamentale daca ar fi desecretizate toate dosarele. Imi imaginez ca de multa vreme lucrurile care sunt importante au fost eliminate si „realizarile” personajelor insemnate cosmetizate.
Revenind, categoria de fata e furioasa pe trecut. Inteleg multe dintre motive, dar sunt de parere ca aceasta atitudine nu poate produce rezultate pozitive. Daca varstnicilor le-ar putea fi reprosata inactivitatea, aici criticile si reprosurile constante fata de prezent, conceput ca prelungire si consecinta directa a trecutului, reprezinta o activitate intensa, insa orientata in directia gresita. Nemultumirile acestor oameni, desi justificate, nu fac decat sa sporeasca problemele, nereusind sa dea nastere unor solutii. Aceste solutii, cred cei mai multi dintre ei, sunt de datoria tinerilor.

Dar noi, tinerii, nu avem timp de asa ceva. Noi suntem fratii capitalismului romanesc (doar avem cam aceeasi varsta), noi suntem fiii libertatilor de toate felurile si vrem sa ne bucuram de viata! Comunismul? Revolutia? Economia de piata? Nu ne intereseaza!!! Ce istorie, ce societate, ce politica, noua sa ne dati muzica, televizor si internet si suntem multumiti – suntem chiar fericiti daca adaugati bani si masini.

Nu, nu suntem toti asa, imi place sa cred ca nici macar majoritatea. Din pacate, nu prea conteaza cum suntem. Adevarul e ca nu putem sa rezolvam lucrurile singuri. Avem nevoie de tot sprijinul pe care il putem obtine. Si nu spun asta pentru ca nu am incredere in tineri, ci pentru ca situatia in care se afla Romania nu este rezultatul unui proces lent si indelungat, usor de observat si de inteles. Am ajuns aici prin multe smucituri, accelerari si frane bruste, insotite de alunecari in abis si derapaje uneori controlate. Romania e o „masina” capricioasa,  greu de condus, iar calatoria nu are o destinatie clara. Tocmai de aceea avem nevoie de cat mai multe indicatii si indrumari.

Anunțuri

Despre Tudor

the sWordsman
Acest articol a fost publicat în Polis și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Inapoi in viitor

  1. adelina baescu zice:

    In sfarsit iti citesc si eu gandurile

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s